Prima intalnire

Broboane de sudoare îmi împânzesc fruntea,
Abia pot să-mi stăpânesc emoțiile!
Pașii îi picură pe podea ca două frunze-n cădere.
Se oprește o clipă, adulmecând mirosul de tutun ce se înalță prin obloane;
aroma rămâne însă îmbibată în pereți.
Își măsoară pașii sistematic de-a lungul camerei,
Zâmbindu-mi mieros din când în când
și privindu-mă cu sinceră duioșie…
Pe semne că și ea e recunoscătoare că mă vede.
De-ar ști ea câtă dragoste îi port în secret!
De-ar sti de câte ori am privit-o trecând prin mulțime,
Fără să mă observe,
de parcă… aș fi existat!
Felul ei de-a fi mă intrigă.
Atât de misterioasă și seducătoare,
Nu ai cum să îi reziști!
Acum se îndreaptă către patul meu amărât
Dezvelindu-și încet sânul,
se postează complet nudă în fața mea,
plasând o mână pe umărul meu, iar cu cealaltă netezindu-mi părul.
Se apleacă ușor într-o îmbrățișare ce speram să unească perechile de buze.
Dar se retrage…
Își acoperă trupul fraged
Lent.
Se întoarce către mine,
Schițează un zâmbet mecanic,
apoi se îndreaptă către ușă și se evaporă în spatele acesteia.
Ce femeie perfidă!
Oare așa îi amăgește pe toți?
Se lasă greu, dar într-un final tot o să se întoarcă la mine.

Măcar de-aș fi întrebat-o cum o cheamă…


			

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑